Sa incepem cu inceputul… am descoperit ca aceasta calatorie are un singur sens si anume spre Interior - adevarul se afla in noi, in interiorul nostru. Asa ca am incercat pentru un timp sa port un dialog cat mai sincer cu putinta cu mine. Pentru ca asa cum imi spunea odata cineva, adevarul nu-l gasesti in ceilalti ci in interiorul tau, de fapt fiecare din noi detine adevarul de necontestat dar de cele mai multe ori nu te multumeste decat propriul tau adevar chiar daca si ce-ti spune cel din fata ta este tot un adevar. De fapt am descoperit ca ceilalti sunt oglinzi ale tale, pornind si de la conceptul ca toti suntem ca un nucleu doar ca avem mai multe aspecte asemeni fetelor unui diamant si toti suntem perfecti si unici in felul nostru.. Eu m-am intrebat mult in ultimul timp care este menirea noastra aici, care este menirea mea, ce este realitatea si daca nu cumva traim mai mult sau mai adevarat in vis decat in ceea ce numin noi realitate. Si m-am izbit de cele mai multe ori de sistemele de credinte, de conceptele umane ca sa le spun asa despre ceea ce reprezinta viata aici. Si intr-adevar in momentele de maxima tristete si durere afli cele mai interesante raspunsuri si cele mai adanci, ca si cum singura cale spre aflarea adevarului este suferinta. Nu trebuie sa te descurajeze perioadele de suferinta a vietii. Gandeste-te cum am putea aprecia lumina daca nu ar fi intuneric..? Oricare din noi de descarcam printr-o activitate anume atunci cand avem sufletul trist. Asta se intampla din cauza ca nu cunoastem o alta cale decat suferinta de orice natura ar fi ea, iar orice alta manifestare in afara suferintei aduce la orizont frica, frica de necunoscut. Iar aceasta frica aduce limitarea si stagnarea intr-o stare de ignoranta, pentru ca ce este intunericul de care atata ne temem si cu care ne luptam de atata timp cu inversunare, decat o mare ignoranta si o necunoastere izvorata din lipsa curajului de a afla.Uneori as vrea sa fiu atat de libera incat mi-as dori "sa evadez din corpul meu" si sa nu fiu ca toti ceilalti...sa fiu cat mai originala. Abia in momentul in care devii constient de tot ceea ce este, de tot ceea ce esti, nu mai poti trai cu nici unul dintre conceptele umane despre viata, despre moarte, despre realitate si asa mai departe, atunci pur si simplu Esti o fiinta creatoare pentru ca tu iti faci singur realitatea. Si aici ar fi mult de discutat pe tema ca tu esti ceea ce esti si ca esti o fiinta creatoare a realitatii tale. Aici se opresc marea majoritate a celor care au pornit pe drumul cunoasterii, la asumarea faptului ca tu esti singurul raspunzator pentru viata ta si nu exista cineva acolo sus care sa joace rolurile de judecator sau de salvator al oamenilor. Si astfel revenim la lipsa curajului si la refuzul clar de asumare a tot ceea ce facem. Si uite cum cercul se inchide pentru ca de fapt drumul spre cunoastere mergem pe circumferinta unui cerc, ideea este ca pleci dintr-un punct si ajungi in exact acelasi punct la finalul calatoriei parcurgand cele doua extreme ale tuturor lucrurilor, numai ca la final ajungi la adevaratul EU. Pentru ca toate drumurile vor duce de fapt la adevaratul Eu indiferent ce cale vei alege si indiferent cat de tare te vei minti si te vei iluziona pe drum. Tot ceea ce stiu despre ce ne inconjura, despre ceea ce nu se vorbeste ci doar se simte, am invatat punandu-mi mereu intrebari si raspunzandu-mi din interior, adica din suflet. Sunt fascinata de adevarul care e dincolo de ceea ce pare a fi lumea umana care e sa spun asa un "holospatiu" programat, sistematizat in care oamenii cauta mereu totul in exterior fiind macinati mereu de ceilalti si nu de ei insisi...As scrie mai multe aici pentru ca sunt o multime de lucruri de spus, numai ca timpul nu e de ajuns…..Cateodata nu mai sunt sigura de nimic, poate iubesc, poate ca mi se pare ca iubesc, poate vreau sa iubesc si imi induc aceasta stare de spirit fara sau cu cunostiinta de cauza...un gand hoinar imi spune sa revin pe partea cea buna si eu il alung. Nu vreau sa recunosc ca nu iubesc...iubesc ideea de a spune ca iubesc, imi place cum se uita lumea la mine cand le spun ca iubesc... Iubesc sau sunt indragostita - oare e vreo diferenta? Cu siguranta ca da. Dar caut in sufletul meu, las gandul ala de care mi-e frica sa iasa afara sa ia si el o gura de aer, sa imi deschida ochii, sa imi arate ca nu totul e roz, sa imi arate si partile mai "gri" cele mai intunecate. Oare voi avea curajul sa dau drumul acestui infricosator gand? Ce imi va spune? Voi avea puterea sa recunosc si sa accept ce imi va spune, voi putea trece peste unele defecte mai mari sau mai mici? Numai cand poti accepta pe cineva in totalitate o sa poti sa iubesti, pana atunci o sa ai mereu dubii! Daca da...felicitari iubesti...mai ramane sa fii iubit.Uneori, cand sufletul ti-e plin de durere, apare acea mangaiere care poarta denumirea de prietenie...Cand simti ca lumea ta se prabuseste si vezi langa tine un umar pe care poti sa plangi sau pe cineva care ti-e drag, care sa stie ce sa spuna la momentul potrivit, care stie sa te faca sa zambesti chiar daca ai lacrimi pe obraz, care poate sa ajunga acolo unde putine persoane ajung, simti ca totul e altfel. Poti sa treci peste multe lucruri, dar cel mai greu este sa vezi ca, cineva la care tu tii... te loveste fara mila, te face sa suferi...Iar cand nu mai stii ce sa faci, vrei sa fugi in bratele altcuiva, dar acel cineva nu e cine credeai, atunci...poti sa zici ca esti la pamant. Incep sa privesc de jos, spre ce mi-a ramas, spre ce am avut si am pierdut in viata. .Nu cred ca scopul e controlul vietii..cred in control in masura in care imi poate oferi o cheie spre linistea sufleteasca..doar atat.. Nu stiu daca avem vreodata control absolut asupra vietii noastre...si, cu cat ma gandesc mai mult, realizez ca nu avem...sau, cel putin, nu in masura in care credem noi.int. Am constatat ca jumatate din timpul pe care il pierd se scurge in incercarea de a schimba alte persoane. Poate cand imi voi da seama ca unii se simt bine asa cum sunt si nu am dreptul si calitatea sa ii schimb, atunci ma voi schimba si eu. Nu are rost sa schimb pe nimeni. Acele persoane poate mor sau se schimba in rau pe parcurs sau au zece fetze si tu ti-ai creat o imagine falsa despre ele. De multe ori ne atasam de o imagine creata de mintea noastra despre acele persoane si nu de acele persoane. Aici gresim majoritatea si de aceea apar gaurile negre in suflet dupa ce suntem dezamagiti de o persoana in care aveam baza si incredere. De aceea dupa parerea mea esti liber pana se formeaza oglinda. Cand incepi sa te oglindesti pe tine in alte persoane nu mai esti liber, deja depinzi de altcineva. Cel mai inteligent animal mi se pare corbul. El se hraneste cu fiinte moarte, consumandu-le esenta (si in plus gandeste mai mult decat multe persoane pe care le cunosc)..unui corb nu ii trebuiesc prieteni, nu are nevoie de afectiune, nu ii zice nimeni cum sa se poarte, ce sa manace si ce nu. El sta observa, baga la cap...asteapta momentul apoi actioneaza. Noi ca oameni putem sa patim acelasi lucru de mii de ori si de fiecare data ne zicem "Nu o sa se mai repete". Dar o patim din nou si din nou...pana cand? Imi stau lacrimile in ochi...imi vine sa plag...sunt plin pana la refuz...imi vine sa urlu de cata nedreptate e in lumea asta dar nu am incotro. Trebuie sa imi asum riscul si sa ma adaptez la orice situatie neprevazuta. Prefer sa mor strivita carand decat sa mor strivita izbindu-ma de pamant….

@ndu:X:X:X

american pie, scary movie,the king of the rings etc